„Frumuseţe şi întristare”, Yasunari Kawabata

Yasunari Kawabata aduce într-un roman ce abia trece de 150 de pagini, Frumuseţe şi întristare, o poveste de iubire complicată, cu reflexii ale civilizaţiei japoneze tradiţionale, cu reflecţii pe tema artei şi a trecerii timpului, pe tema datoriei şi a vinovăţiei. Un scriitor de 55 de ani, Toshio Ōki, îşi împlineşte mai vechea dorinţă de a asculta clopotele din Kyōto, bătând de 108 ori în ajunul Anului Nou, căci dangătul lor poate spală cele 108 bonnō (impulsuri distrugătoare).

Yasunari Kawabata dezvăluie relaţia dintre viaţă şi artă: iubirea lui Otoko i-a inspirat romanul O fată de şaisprezece ani, cea mai bună şi populară carte a lui Toshio Ōki, tot din iubire a pictat Otoko portretul mamei ei şi plănuieşte o pânză inspirată de moartea bebeluşului ei îndată după moarte având ca temă Înălţarea copilului la Ceruri. Reversul iubirii, gelozia, are alte efecte: sub semnul ei îşi duce viaţa Fumiko, soţia scriitorului, măcinată de invidie, ură şi ranchiună, sub semnul ei acţionează violent Keiko, hotărâtă să-l oblige pe Toshio Ōki să treacă prin suferinţele îndurate de maestra ei.

Jocul de oglinzi se tot multiplică: perechea de soţi şi perechea lesbiană, literatura şi pictura, prezent şi trecut, fiul matur din prezent şi bebeluşul mort la naşterea prematură. Poveştile iubirii, ale geloziei şi ale artei se contopesc cu atmosfera lumii japoneze atât de străină şi de stranie: sărbătoarea lunii, grădina de pietre, contemplarea unui prun imprevizibil cu flori albe şi roşii. Toate sublimează emoţiile, dar nu opresc tragedia ce-şi are pornirea în dorinţa scriitorului de a porni pe urma vechii pasiuni. Romanul devine poem splendid al frumuseţii născute din tristeţea iubirii şi a întristării ce însoţeşte contemplarea frumuseţii. Şi una şi alta stau sub semnul efemerităţii ce le face de nepreţuit. (Elisabeta Lăsconi)

Yasunari Kawabata, Frumuseţe şi întristare, traducere din japoneză şi note de Florin Oprina, Editura Humanitas Fiction, 2013, 164 p.