Definitie ‘aberatie’

ABERÁŢIE, aberaţii, s.f. 1. Abatere de la ceea ce este normal sau corect. 2. Defecţiune a unui sistem optic, care duce la obţinerea unor imagini neclare, deformate etc. * Aberaţie vizuală = |astigmatism|astigmatism| (2). Aberaţia luminii = variaţia aparentă a poziţiei unui |astru|astru| pe cer datorită mişcării Pământului în jurul Soarelui şi faptului că lumina se propagă cu viteză finită. 3. Ceea ce este inadmisibil, |absurd|absurd|; |absurditate|absurditate|, |inepţie|inepţie|, |prostie|prostie|. – Din fr. aberration, lat. aberratio. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române