Definitie ‘babilon’

babilón (-oáne), s.n. – 1. Babilonie. – 2. (Arg.) Tribunal, judecătorie. De la numele oraşului, intrat mai întîi în rom. prin intermediul ngr., cu fonetismul vechi Vavilon, şi modern prin fr. Der. (babilonian; babilonic; babilonie) apar de asemenea cu fonetismul ngr., dar sînt înv. (vavilonian, vavilonic, vavilonie). Alecsandri a întrebuinţat în mod excepţional creaţia adj. babelic; ex. său nu a fost imitat. Sursa: Dicţionarul etimologic român