BACALAUREÁT, -Ă, bacalaureaţi, -te, subst. 1. S.n. |Examen|Examen| general pentru |absolvenţii|absolvent| |liceului|liceu|, a cărui promovare dă dreptul la înscrierea într-o instituţie de învăţământ superior. * Titlu obţinut în urma acestui examen. 2. S.m. şi f. Persoană care a promovat examenul de bacalaureat (1). [Pr.: -la-u-re-at] – Din fr. baccalauréat. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Prezentarea generală a Politicii de Cookies
Acest site utilizează cookie-uri pentru a vă oferi cea mai bună experiență de utilizare posibilă. Informațiile cookie sunt stocate în browserul dvs. și efectuează funcții cum ar fi recunoașterea dvs. atunci când vă întoarceți pe site-ul nostru și ajutând echipa noastră să înțeleagă ce secțiuni ale site-ului le găsiți cele mai interesante și mai utile.
Puteți ajusta toate setările cookie-urilor navigând în filele din stânga.
Mai multe informații despre politica noastră privind cookie-urile.