DACIÁN, -Ă, dacieni, -e, s.n., adj. 1. S.n. Al treilea etaj al |pliocenului|pliocen| din sud-estul Europei, caracterizat prin anumite specii de |lamelibranhiate|lamelibranhiat|, |gasteropode|gasteropod| şi |mamifere|mamifer|, precum şi printr-un complex de |nisipuri|nisip|, |argile|argila|, |gresii|gresie| etc., conţinând |zăcăminte|zacamant| bogate de |petrol|petrol| şi de |lignit|lignit|. 2. Adj. Care aparţine dacianului (1), privitor la dacian. [Pr.: -ci-an] – Din fr. dacien. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Prezentarea generală a Politicii de Cookies
Acest site utilizează cookie-uri pentru a vă oferi cea mai bună experiență de utilizare posibilă. Informațiile cookie sunt stocate în browserul dvs. și efectuează funcții cum ar fi recunoașterea dvs. atunci când vă întoarceți pe site-ul nostru și ajutând echipa noastră să înțeleagă ce secțiuni ale site-ului le găsiți cele mai interesante și mai utile.
Puteți ajusta toate setările cookie-urilor navigând în filele din stânga.
Mai multe informații despre politica noastră privind cookie-urile.