DĂDĂCÍ, dădăcesc, vb. IV. Tranz. 1. A fi |dădaca|dădaca| unui copil, a-l îngriji în calitate de dădacă. 2. (Fam.) |A servi|servi|, a îngriji pe cineva ca pe un copil, a-l |asista|asista| în orice acţiune. – Din |dădacă|dădacă|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Prezentarea generală a Politicii de Cookies
Acest site utilizează cookie-uri pentru a vă oferi cea mai bună experiență de utilizare posibilă. Informațiile cookie sunt stocate în browserul dvs. și efectuează funcții cum ar fi recunoașterea dvs. atunci când vă întoarceți pe site-ul nostru și ajutând echipa noastră să înțeleagă ce secțiuni ale site-ului le găsiți cele mai interesante și mai utile.
Puteți ajusta toate setările cookie-urilor navigând în filele din stânga.
Mai multe informații despre politica noastră privind cookie-urile.