DÁFIN, dafini, s.m. Mic arbore din sudul Europei, cu frunze persistente, lucioase şi aromatice şi cu fructe ovale; |laur|laur| (Laurus nobilis). * Foi de dafin = frunzele uscate ale arborelui descris mai sus, folosite drept condiment. ** (La pl. sau, rar, în sintagma foi de dafin) Frunzele acestui arbore cu care se împodobeau în |antichitate|antichitate| învingătorii; fig. |glorie|glorie|, |succes|succes|. – Din scr. dafina. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Prezentarea generală a Politicii de Cookies
Acest site utilizează cookie-uri pentru a vă oferi cea mai bună experiență de utilizare posibilă. Informațiile cookie sunt stocate în browserul dvs. și efectuează funcții cum ar fi recunoașterea dvs. atunci când vă întoarceți pe site-ul nostru și ajutând echipa noastră să înțeleagă ce secțiuni ale site-ului le găsiți cele mai interesante și mai utile.
Puteți ajusta toate setările cookie-urilor navigând în filele din stânga.
Mai multe informații despre politica noastră privind cookie-urile.