Definitie ‘dainui’

DĂINUÍ, dăinuiesc, vb. IV. Intranz. 1. (La pers. 3) A continua să existe, să se menţină; |a ţine|ţine|, |a dura|dura|, |a persista|persista|. 2. (Rar; despre fiinţe) A trăi, a exista. [Prez. ind. şi: dắinui] – Din scr. danovati. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române