Definitie ‘eben’

EBÉN s.n. Varietate de lemn tare, greu şi de culoare închisă, obţinută din arbori exotici, în special din |abanos|abanos|, şi intrebuinţată la confecţionarea mobilei de lux şi a unor obiecte decorative. – Din fr. ébène, lat. ebenus. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române