Dictionare, cuvinte, definitii, carti, evenimente, filme, teatru

ECHILÍBRU, echilibre, s.n. 1. Situaţie a unui corp asupra căruia se exercită forţe care nu-i schimbă starea de mişcare sau de repaus; stare staţionară a unui fenomen. * Echilibru dinamic = echilibru determinat de două procese opuse care se desfăşoară cu aceeaşi intensitate. * Expr. A-şi pierde echilibrul = a fi pe punctul de a cădea, de a se prăbuşi. 2. Proprietate a anumitor sisteme de forţe de a nu schimba starea de mişcare sau de repaus a unui corp rigid asupra căruia se exercită. ** Fig. Stare de linişte, armonie, de stabilitate lăuntică. 3. Stare a unei balanţe economice în care părţile comparate sau raportate sunt egale. * Echilibru bugetar = stare a unui buget în care veniturile acoperă cheltuielile. Echilibru economic = stare de concordanţă între elementele interdependente şi toate variabilele activităţii economice şi sociale. 4. Fig. Proporţie justă, raport just între două lucruri opuse; stare de armonie care rezultă din aceasta. – Din fr. équilibre, lat aequilibrium. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române