Definitie ‘factor’

FÁCTOR, factori, s.m. I. 1. Element, condiţie, împrejurare care determină apariţia unui proces, a unei acţiuni, a unui fenomen. 2. (Mat.) Fiecare dintre termenii unei înmulţiri. * Factor prim = fiecare dintre numerele prime prin care se împarte exact un număr dat. Factor comun = număr care împarte exact oricare dintre termenii unei sume neefectuate. 3. Mărime a cărei valoare intră prin multiplicare într-o relaţie care caracterizează un sistem fizico-chimic. 4. Mărime caracteristică pentru un sistem tehnic, un material etc., stabilită prin raportul altor două mărimi diferite. II. Funcţionar al poştei care duce corespondenţă la destinaţie; poştaş. [Acc. şi: (II) factór] – Din fr. facteur, lat. factor. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române