Definitie ‘habauc’

HĂBĂÚC, -Ă, hăbăuci, -ce, adj. (Reg.; adesea substantivat) |Năuc|Năuc|, |buimac|buimac|, |zăpăcit|zăpăcit|; p. ext. prost; nebun. * Expr. (Adverbial) A o lua (sau a umbla) hăbăuca = a porni la întâmplare, fără o ţintă precisă, a o lua razna. – Contaminare între magh. dial. habóka şi năuc. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române