Definitie ‘habitus’

HÁBITUS s.n. 1. |Aspect|Aspect| |fizic|fizic| exterior al unui individ, capabil să prezinte indicaţii asupra stării de sănătate a individului respectiv. 2. Aspect exterior specific pe care îl capătă |cristalele|cristal| prin dezvoltarea diferită a |feţelor|fata|. – Cuv. lat. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române