Definitie ‘jac’

JAC^1, jacuri, s.n. 1. Dispozitiv, folosit mai ales în telefonia manuală, care permite, prin introducerea unei fişe, stabilirea unei legături între două linii. 2. Dispozitiv de interconectare electrică a unor magnetofoane şi casetofoane. [Scris şi: jack. – Pr. şi: geac] – Din fr., engl. jack. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române