Definitie ‘k’

K s.m. invar. A paisprezecea literă a alfabetului limbii române, folosită în scrierea numelor proprii şi în |neologisme|neologism| cu caracter internaţional; sunete notate cu această literă: a) |consoană oclusivă|oclusiva| |palatală (2)|palatal| surdă (2), cu valoarea grupului de litere ch înainte de e şi i; b) consoană oclusivă |velară|velar| surdă, cu valoarea literei c. [Pr.: ca]. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române