Definitie ‘kebab’

KEBÁB s.n. În bucătăria turcească, carne de berbec sau de miel la frigare; prin ext. orice fel de carne (de vacă, de porc, de pui) la frigare; şiş-kebab = frigărui asortate din bucăţi de carne de batal sau de miel, ceapă, ardei şi roşii fripte la frigare; döner-kebab = straturi de carne de miel sau batal (în bucătăria internaţională şi de vacă sau de pui), marinate în prealabil, puse pe un proţap vertical rotitor, din care se taie, pe măsură ce se frig, fâşii subţiri, servite cu salată, învelite într-o lipie subţire sau într-o pită despicată. var. chebab, chebap; din. tc. kebabi. Sursa: Dicţionar gastronomic explicativ