Definitie ‘rabda’

RĂBDÁ, rabd, vb. I. 1. Tranz. şi intranz. A suporta (fără împotrivire şi cu resemnare) greutăţi, neplăceri fizice sau morale; a îndura. ** (Despre lucruri) A fi durabil, rezistent, a nu se strica uşor. 2. Tranz. şi intranz. A accepta, a îngădui, a permite, a tolera. * Expr. (Tranz.) A (nu)-l răbda (pe cineva) inima (să…) = a (nu) se putea stăpâni (să nu…), a (nu) se îndura să… Cum îl rabdă locul (sau pământul)? se spune despre un om rău, care săvârşeşte fapte reprobabile. A (nu)-l mai răbda (pe cineva) puterile să… = a (nu) mai putea să… 3. Intranz. A-şi înfrâna neliniştea, enervarea, a avea răbdare, a-şi păstra calmul. – Et. nec. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române