Definitie ‘rabota’

RABOTÁ, rabotez, vb. I. Tranz. A prelucra prin |aşchiere|aşchiere| suprafaţa unei piese de metal, cu ajutorul |rabotezei|raboteză|. * Maşină de rabotat = maşină-unealtă cu ajutorul căreia se efectuează operaţia de |rabotare|rabotare|; raboteză. – Din fr. raboter. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române