RABOTÁ, rabotez, vb. I. Tranz. A prelucra prin |aşchiere|aşchiere| suprafaţa unei piese de metal, cu ajutorul |rabotezei|raboteză|. * Maşină de rabotat = maşină-unealtă cu ajutorul căreia se efectuează operaţia de |rabotare|rabotare|; raboteză. – Din fr. raboter. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Prezentarea generală a Politicii de Cookies
Acest site utilizează cookie-uri pentru a vă oferi cea mai bună experiență de utilizare posibilă. Informațiile cookie sunt stocate în browserul dvs. și efectuează funcții cum ar fi recunoașterea dvs. atunci când vă întoarceți pe site-ul nostru și ajutând echipa noastră să înțeleagă ce secțiuni ale site-ului le găsiți cele mai interesante și mai utile.
Puteți ajusta toate setările cookie-urilor navigând în filele din stânga.
Mai multe informații despre politica noastră privind cookie-urile.