Dictionare, cuvinte, definitii, carti, evenimente, filme, teatru

SÁBIE, săbii, s.f. 1. |Armă|arma| tăioasă formată dintr-o |lamă|lama| lungă de oţel ascuţită la vârf şi pe una dintre laturi şi fixată într-un |mâner|maner|. * Expr. Sabia lui Damocles = pericol mare care ameninţă în orice moment situaţia cuiva. A trece (sau a lua, a trage) în (sau sub, prin) sabie (pe cineva) = a ucide, a nimici. A pune mâna pe sabie = a porni la luptă. A scoate (sau a trage) sabia (împotriva cuiva) = a provoca pe cineva la luptă, a porni război. A-şi pune capul (teafăr sau sănătos) sub sabie = a-şi cauza singur un necaz, o nenorocire. Sabie cu două tăişuri, se spune despre o situaţie care prezintă, în acelaşi timp, avantaje şi dezavantaje, prespective şi pericole. ** (Sport) Una din probele de scrimă in care se foloseşte sabia. 2. |Armă|arma| formată dintr-o |lamă|lama| elastică de oţel, din |gardă|garda| şi |mâner|maner|, folosită la scrimă. 3. |Peşte|peste| de apă dulce, cu corpul turtit lateral şi cu abdomenul arcuit; săbioară, sabiţă (Pelecus cultratus). – Din bg. sabja. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române