Definitie ‘tabacitor’

TĂBĂCITÓR, -OÁRE, tăbăcitori, -oare, adj. Care are proprietatea de a tăbăci; |argăsitor|argăsitor|. ** (Substantivat, n.) Butoi în care se ţine |argăseala|argăseala|. – |Tăbăci|Tăbăci| + suf. -tor. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române