Definitie ‘tabarci’

TĂBÂRCÍ, tăbârcesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A purta (sau a ridica) o greutate în braţe, în mâini sau în spinare; a târî după sine ceva greu. 2. Refl. A se căţăra cu greutate, a se opinti (spre a se urca). ** A umbla greu ( din cauza unei sarcini pe care o poartă), a se târî. – Din |tăbârcă|tăbârcă|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române