Definitie ‘tabernacol’

TABERNÁCOL s.n. 1. |Cort|Cort|; (spec.) cortul în care erau ţinute |tablele legii|tablă| la vechii evrei. 2. |Nişă|Nişă| în peretele |sanctuarului|sanctuar| unei biserici catolice sau cutie de argint de o formă specială, în care se păstrează |cuminecătura|cuminecătura| şi unele obiecte de cult. [Var. |tabernacul|tabernacul| s.n. /