Definitie ‘tabes’

TÁBES s.n. Boală |cronică|cronic| a sistemului |nervos|nervos|, de origine |sifilitică|sifilitic|, care se manifestă prin lipsa de |coordonare|coordonare| a mişcărilor (în timpul mersului), dureri |viscerale|visceral| vii, tulburări de |sensibilitate|sensibilitate| etc. – Din fr. tabès, lat. tabes. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române