TĂBLÍŢĂ, tăbliţe, s.f. Diminutiv a lui tablă^1. 1. Placă dreptunghiulară de |ardezie|ardezie|, înrămată în lemn, pe care scriau cu |condei|condei| de piatră şcolarii începători. 2. (La romani) Placă mică acoperită cu un strat de ceară, pe care se scria cu un |stilet|stilet|. 3. (Înv.) Carneţel în care se notau diverse fapte, |maxime|maximă| etc. – |Tablă^1|Tablă| + suf. -iţă. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Prezentarea generală a Politicii de Cookies
Acest site utilizează cookie-uri pentru a vă oferi cea mai bună experiență de utilizare posibilă. Informațiile cookie sunt stocate în browserul dvs. și efectuează funcții cum ar fi recunoașterea dvs. atunci când vă întoarceți pe site-ul nostru și ajutând echipa noastră să înțeleagă ce secțiuni ale site-ului le găsiți cele mai interesante și mai utile.
Puteți ajusta toate setările cookie-urilor navigând în filele din stânga.
Mai multe informații despre politica noastră privind cookie-urile.