Definitie ‘tablou’

TABLÓU, tablouri, s.n. I. 1. Pictură, desen, gravură etc. executate pe o pânză, pe un carton etc.; p. ext. pictură, desen, gravură, fotografie etc. înrămate şi aşezate (în scop decorativ) pe pereţii unei încăperi. * Tablou viu (sau vivant) = grup de persoane care stau nemişcate într-o anumită poziţie, pentru a înfăţişa sau a evoca o scenă |simbolică|simbolic|. * Expr. (Fam.; adverbial) A rămâne tablou = a rămâne surprins, înlemnit. 2. Privelişte de ansamblu din natură, care evocă o reprezentare picturală şi impresionează prin frumuseţe şi pitoresc. 3. Fig. Descriere sau evocare făcută prin cuvinte. 4. Diviziune a unei piese de teatru sau subdiviziune a unui act, care marchează schimbarea decorului, trecerea timpului etc. 5. Tabel (1). 6. Grafic compus dintr-o grupare de termeni, de simboluri, de numere (dispuse în şiruri şi coloane). II. 1. Placă de marmură, de metal, de lemn pe care sunt montate diferite aparate folosite la acţionarea unui sistem tehnic sau la controlul funcţionării lui; placa împreună cu aparatura respectivă. * Tablou de bord = tablou pe care sunt fixate aparatele şi instrumentele necesare controlului şi manevrării unui vehicul. 2. Placă prevăzută cu cârlige de care se agaţă fisele muncitorilor dintr-o întreprindere, cheile camerelor dintr-un hotel sau dintr-un sanatoriu etc. – Din fr. tableau. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române