Definitie ‘ubicuitate’

UBICUITÁTE s.f. (Livr.) Însuşire atribuită cuiva (de obicei divinităţii) de a putea fi prezent pretutindeni (sau în mai multe locuri) în acelaşi timp. [Pr.: -cu-i-] – Din fr. ubiquité. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române