Definitie ‘udatura’

UDĂTÚRĂ, udături, s.f. 1. |Udare|Udare|, |stropire|stropire|. ** Faptul de a fi ud, |umed|umed|; |umezeală|umezeală|. 2. (Pop. şi fam.) |Băutură|Băutură| (|alcoolică|alcoolic|). 3. (Reg.) |Mâncare|Mâncare| (|frugală|frugal|). – |Uda|Uda|+ suf. -ătură. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române