Definitie ‘uimire’

UIMÍRE, uimiri, s.f. Faptul de a uimi; |mirare|mirare|, |admiraţie|admiraţie|, |emoţie|emoţie| profundă (şi neaşteptată); |surprindere|surprindere|. – V. |uimi|uimi|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române