Definitie ‘uituc’

UITÚC, -Ă, uituci, -ce, adj. (Adesea substantivat) Care uită uşor, care are memorie slabă, uitător; p. ext. |distrat|distrat|, |zăpăcit|zăpăcit|. – |Uita|Uita| + suf. -uc. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române