Definitie ‘warant’

WARÁNT, waránte, s.n. Act eliberat celui ce înmagazinează o marfă în docuri sau în antrepozite şi care poate fi negociat ca o poliţă sau poate servi titularului ca garanţie pentru obţinerea unui împrumut. [Pr.: varánt] – Din fr., engl. warrant. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române