Dictionare, cuvinte, definitii, carti, evenimente, filme, teatru

ZĂCEÁ, zac, vb. II. Intranz. 1. A sta întins, culcat sau tolănit pe pat, pe pământ etc. din lipsă de ocupaţie, din cauza oboselii etc. ** A fi doborât. Copacii zac la pământ. 2. A sta culcat în pat din cauza unei boli grele; a boli. 3. A fi mort, culcat, îngropat (în mormânt). 4. (despre sentimente, calităţi, defecte etc.) A sta ascuns, a fi în stare latentă. 5. A sta, a fi, a se afla (într-o stare oarecare) de multă vreme, a fi lăsat în părăsire. Plicurile nedesfăcute zăceau teanc. * Expr. A zăcea la închisoare (sau în temniţă etc.)= a fi întemniţat. ** A fi aşezat, situat undeva, a se afla. – Lat. jacere. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române