Romanul „Adolf H. Două vieţi”, de Eric Emmanuel Schmitt, considerat cel mai bun roman semnat de scriitorul francez, va fi lansat miercuri, la ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (Bd. Regina Elisabeta nr.38).
foto Editura Humanitas
Utilizând excelent resursele literaturii, Eric Emmanuel Schmitt construieşte în acest roman două biografii paralele: una fidelă realităţii, romanul lui Hitler, mort în 1945 în Berlinul distrus de bombardamente, cealaltă, plăsmuită în întregime, povestea lui Adolf H., un pictor care, după Marele Război, frecventează avangarda din Montparnasse, ca într-un final să se stingă liniştit în 1970 la Santa Monica.
Eric-Emmanuel Schmitt s-a născut pe 28 martie 1960 la Lyon. În 1983 absolvă cursurile prestigioasei École Normale Supérieure cu o diplomă în filozofie. Trei ani mai târziu obţine titlul de doctor în filozofie. Debutează în 1991 cu o piesă de teatru, „Noaptea de la Valognes”. Îi urmează „Vizitatorul”, care îi aduce consacrarea şi pentru care este distins cu trei premii Molière, „Variaţiuni enigmatice”, „Libertinul”. În 1994 îi apare primul roman, „Secta Egoiştilor”, dar scrie în continuare piese de teatru care fac săli pline în Franţa şi în străinătate.
În 2001 este recompensat de Academia Franceză cu Grand Prix du Théâtre pentru întreaga activitate. De acelaşi succes răsunător se bucură şi romanele sale „Evanghelia după Pilat” (2000), „Adolf H. Două vieţi” (2001), „Pe când eram o operă de artă” (2002), precum şi eseul „Viaţa mea cu Mozart” (2005). Volumele care alcătuiesc „Ciclul invizibilului“ – „Milarepa” (1997), „Domnul Ibrahim şi florile din Coran” (2001), „Oscar şi Tanti Roz” (2002), „Copilul lui Noe” (2004), „Luptătorul de sumo care nu se putea îngrăşa” (2009) şi „Cei zece copii pe care doamna Ming nu i-a avut niciodată” (2012) – s-au aflat luni întregi pe listele de bestselleruri din numeroase ţari.
Eric-Emmanuel Schmitt este autorul a cinci volume de povestiri, „Cea mai frumoasă carte din lume şi alte povestiri” (2006), „Visătoarea din Ostende” (2007), „Concert în memoria unui înger” (2010), distins cu Premiul Goncourt pentru nuvelă, „Cei doi domni din Bruxelles” (2012) şi „La vengeance du pardon” (2017). În 2008 publică romanul „Ulysse from Bagdad”, în 2011, „Femeia în faţa oglinzii”, în 2013, „Papagalii din Piaţa Arezzo”, în 2014, dipticul „Elixirul dragostei „şi „Otrava iubirii”, în 2015, „Noaptea de foc”, iar în 2016, „L’homme qui voyait à travers les visages”. Lui Eric-Emmanuel Schmitt i s-au decernat peste 20 de premii şi distincţii literare, în 2001 pri-mind titlul de Chevalier des Arts et des Lettres. Cărţile lui sunt traduse în peste 40 de limbi.
