CABARGÁ s. (BIOL.) mosc. (Miros de \~.) Sursa: Dicţionar de sinonime

căbălaícă, căbălaíce, s.f. (reg., înv.) gaură făcută în acoperiş, prin care iese fumul. Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme

cabaretiér s. m. (sil. -ti-er), pl. cabaretiéri Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

CABÁLĂ, (2) cabale, s.f. 1. Interpretare ebraică ezoterică şi simbolică a Vechiului testament; doctrină bazată pe această interpretare. 2. Fig. |Uneltire|uneltire|, |intrigă|intriga|. – Din fr. cabale, germ. Kabale. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

CABARÉT, cabarete, s.n. Local de petrecere, cu băuturi, dans, program de varietăţi etc.; bar^3 (2). – Din fr. cabaret. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

cabadái (cabădái) s.m. (înv.) hoţoman, voinic; brigand. Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme

CABARDÍNCĂ f. mai ales art. 1) Dans popular caucazian, executat într-un tempo vioi. 2) Melodie după care se execută acest dans. Sursa: Noul dicţionar explicativ al limbii române

cab s. n., pl. cáburi Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

CABANÓS, cabanoşi, s.m. Cârnăcior subţire, uscat, preparat din carne de vită şi de porc. [Acc. şi: cabános – Var.: |gabanós|gabanós| s.n.] – Din pol. kabános. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

CAATÍNGA s. f. formaţie vegetală de savane cu arbuşti şi pajişti cu mărăcinişuri, din podişul Braziliei. (< fr., port. caatinga) Sursa: Marele dicţionar de neologisme