ebenístă s. f., pl. ebeníste Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

ebráică (limba) s. f. (sil. -bra-i-), g.-d. art. ebráicei Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

EBENÍST, -Ă, ebenişti, -ste, s.m. şi f. 1. Tâmplar specializat în placarea mobilei; p. ext. tâmplar care execută lucrări de tâmplărie fină; artizan de mobilier. 2. Persoană care confecţionează sau vinde obiecte din lemn de |abanos|abanos|. – Din fr. ébéniste. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

EBRÁIC, Ă, ebraici, -ce, adj. Care aparţine vechilor evrei, privitor la vechii evrei. ** (Substantivat, f.) Limbă |semitică|semitic| vorbită de vechii evrei. [Pr.: -bra-ic] – Din fr. hébraïque, lat. hebraicus. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

EBENÍN, -Ă, ebenini, -e, adj. Negru ca abanosul. – Din fr. ébénin. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

EBOŞÓR \~ă (\~i,\~e) (despre piese, lingouri etc.) Care se prelucrează la cald (prin aşchiere, prin găurire etc.). Sursa: Noul dicţionar explicativ al limbii române

EBENACÉE \~ f. 1) pl. Familie de arbori tropicali cu lemnul de culoare închisă, dur şi foarte preţios. 2) Arbore din această familie. /

EBOŞOÁR, eboşoare, s.n. 1. Spatulă din lemn, fier sau os, cu care sculptorii modelează |argila|argila|, ceara etc. 2. daltă folosită de olari, |dulgheri|dulgher| etc. – Din fr. ébauchoir. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

EBÉN s.n. Varietate de lemn tare, greu şi de culoare închisă, obţinută din arbori exotici, în special din |abanos|abanos|, şi intrebuinţată la confecţionarea mobilei de lux şi a unor obiecte decorative. – Din fr. ébène, lat. ebenus. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

eboşatór s. m., pl. eboşatóri Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române