JAB, jaburi, s.n. Lovitură repetată la box, plasată în regiunea nasului, prin care se urmăreşte agasarea şi dezorientarea adversarului. [Pr.: geb]. – Din engl. jab. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

J s.m. invar. A treisprezecea literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (|consoană fricativă|fricativ| |prepalatală|prepalatal| sonoră (4)). [Pr.: je]. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

JALONÁRE, jalonări, s.f. Acţiunea de a jalona şi rezultatul ei; trasare. – V. jalona. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

JĂLBÁR s.m. v. jelbar. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

jagi s.m. pl. (reg.) viermi. Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme

JĂCMĂNÍ vb. IV. v. jecmăni. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

JALONÁ, jalonez, vb. I. Tranz. 1. A marca pe teren punctele unui traseu, ale unei alinieri etc. prin jaloane (1). 2. Fig. A indica punctele principale ale unei probleme sau etapele în desfăşurarea unei activităţi, a da o direcţie, a trasa în linii mari un plan. – Din fr. jalonner. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

JÁLBĂ, jalbe, s.f. (Pop.) Plângere, reclamaţie, făcută în scris. * Expr. (Fam.) A umbla (sau a merge, a veni etc.) cu jalba în proţap = a cere insistent (şi ostentativ) un drept sau o favoare. [Pl. şi: jălbi – Var.: jálobă s.f.] – Din sl. žalĩba. Cf. bg. žalba. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

jagău s.n. (reg.) jordie scurtă şi groasă; tămânjer. Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme

JĂCMĂNEÁLĂ s.f. v. jecmăneală. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române