UBERITÁTE s.f. v. |ubertate|ubertate|. Sursa: Dicţionar de neologisme

ucénie s.f. (înv.) învăţătură. Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme

UBERÁL, -Ă, uberáli, -e, adj. Referitor la sâni, al sânului. ** Fântână uberală = fântână din care apa iese prin sânii unei statui (reprezentând o nimfă, o silfidă). (din fr. ubéral) [def. MDN] Sursa: Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române

UCENICÍE, ucenicii, s.f. Faptul de a lucra ca ucenic; starea, calitatea, ocupaţia de ucenic; timpul petrecut de cineva ca ucenic. ** P. gener. Formare, instruire a cuiva într-un anumit domeniu. – |Ucenic|ucenic| + suf. -ie. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

UBÁC s.n. Versant al unui munte expus spre umbră. (din fr. ubac) [def. MDN] Sursa: Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române

UCENICÍ, ucenicesc, vb. IV. Intranz. A învăţa o meserie lucrând, activând pe lângă un meşter sau, p. gener., pe lângă o persoană pricepută; a lucra, a învaţa ca ucenic. – Din |ucenic|ucenic|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

uau interj. Sursa: Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a

ucenícă s. f., g.-d. art. ucenícei; pl. uceníce Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

-UÁ suf. „A dota”, „a face”, „a produce (ceva)”. (din fr. -uer, cf. lat. -uare) Sursa: Marele dicţionar de neologisme

UCENÍC, -Ă, ucenici, -ce, s.m. şi f. 1. Persoană (tânără) care învaţă o |meserie|meserie| lucrând în producţie sub îndrumarea unui |meşter|mester| sau urmând o şcoală profesională. 2. Adept şi continuator al unui |savant|savant|, al unui |filozof|filozof|, al unui artist; p. ext. începător într-o activitate; |discipol|discipol|, |elev|elev|. – Din sl. učenikŭ. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române