GÂDILĂTÚRĂ, gâdilături, s.f. Faptul de |a gâdila|gadila|; senzaţie particulară provocată cuiva prin gâdilare. [Var.: gâdilitúră s.f.] – Gâdila + suf. -ătură. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
GÂDILĂTÚRĂ, gâdilături, s.f. Faptul de |a gâdila|gadila|; senzaţie particulară provocată cuiva prin gâdilare. [Var.: gâdilitúră s.f.] – Gâdila + suf. -ătură. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
0 Comments.