DACRIOLÍT s.n. (Med.) Calcul lacrimal. [Pron. -cri-o-. / < fr. dacryolithe, cf. gr. dakryon - lacrimă, lithos - piatră]. Sursa: Dicţionar de neologisme

DACÍT s.n. Rocă vulcanică alcătuită din |cuarţ|cuarţ|, |andezin|andezin|, |biotit|biotit|, |hornblendă|hornblendă|, |feldspat|feldspat| etc., de obicei cenuşie, folosită ca piatră de construcţie. – Din fr. dacite. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

dacrioíd adj. m.(sil. -cri-o-), pl. dacrioízi; f. sg. dacrioídă, pl. dacrioíde Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

DACÍSM s.n. 1. (Livr.) Caracter specific |dacilor|dac|. 2. Element lexical din limba dacilor. – Dac + suf. -ism. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

dacriogén adj. m.(sil. -cri-o-), pl. dacriogéni; f. sg. dacriogénă, pl. dacriogéne Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

DÁCIC, -Ă, dacici, -ce, adj. |Dac|Dac| (1). – Din lat. dacicus. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

DACRIOCISTOCÉL s. n. dilataţie chistică a sacului lacrimal. (< fr. dacryocystocèle) Sursa: Marele dicţionar de neologisme

DACIÁN, -Ă, dacieni, -e, s.n., adj. 1. S.n. Al treilea etaj al |pliocenului|pliocen| din sud-estul Europei, caracterizat prin anumite specii de |lamelibranhiate|lamelibranhiat|, |gasteropode|gasteropod| şi |mamifere|mamifer|, precum şi printr-un complex de |nisipuri|nisip|, |argile|argila|, |gresii|gresie| etc., conţinând |zăcăminte|zacamant| bogate de |petrol|petrol| şi de |lignit|lignit|. 2. Adj. Care aparţine dacianului (1), privitor la dacian. [Pr.: -ci-an] – Din fr. dacien. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

DACRIOCISTÍTĂ, dacriocistite, s.f. |Inflamaţie|Inflamaţie| a canalului şi a sacului |lacrimal|lacrimal|. [Pr.: -cri-o-] – Din fr. dacryocystite. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

DACIÁDĂ, daciade, s.f. Competiţie sportivă românească, cu caracter de masă, organizată din doi în doi ani, cu etape finale pe ţară. [Pr.: -ci-a-] – Dac + suf. -iadă. Sursa: Supliment DEX