ZĂBĂLÓS, -OÁSĂ, zăbăloşi, -oase, adj. Cu zăbale (2); bălos; murdar, nespălat. – Zăbală + suf. -os. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

ZĂBOVEÁLĂ s.f. Întârziere, tărăgăneală, zăbovire. (din zăbavă) Sursa: Dicţionarul etimologic român

ZĂBÁLĂ, zăbale, s.f. 1. Parte a căpăstrului constând dintr-o bară subţire de metal cu două braţe, prevăzute cu câte un inel mare, care se introduce în gura calului înapoia ultimilor incisivi pentru a-l struni şi a-l conduce. 2. Bubuliţă albicioasă molipsitoare, care apare la oameni în colţurile gurii şi la vite pe buze; zăbăluţă. 3. (La pl.) Bale. 4. (La pl.) Colţurile cărnoase ale ciocului unor pui de păsări. – Din magh. zabola. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

ZĂBÓN s.n. (Var.) |Zăbun|Zăbun|. Sursa: Dicţionarul etimologic român

ZABAIÓN s.n. Cremă consistentă, specific italiană, pe bază de vin (alb sau porto) adesea amestecat cu lichior, coniac, whisky sau rom, cu zahăr şi gălbenuş de ou. Se serveste rece, în cupe sau pahare. Din it. zabaione, zabaglione; se confundă adesea cu |sabayon|sabayon|, fiind pronunţate aproape la fel. Sursa: Dicţionar gastronomic explicativ

ZĂBLEÁLĂ s.f. (Var.) |Zăbrea|Zăbrea|. Sursa: Dicţionarul etimologic român

ZA^1 prep. (Înv.) De, de la; la. – Din sl. za. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

ZĂBLẮU^1, zăblaie, s.n. Pânză de câlţi sau de păr de capră, din care se fac cergi, lăicere etc.; p. gener. ţol, pătură. – Din bg. zeblo. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

Z s.m. invar. A treizeci şi una literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (|consoană fricativă|fricativ| |dentală|dentala| sonoră (4)). [Pr.: ze]. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

ZABITLẤC s.n. (Înv.) Guvern, conducere. (din tc. zabitlık) Sursa: Dicţionarul etimologic român