SABÁT, sabaturi, s.n. 1. Ziua de |sâmbătă|sambata| la mozaici şi la unii sectanţi creştini, reprezentând ultima zi a săptămânii, considerată zi de sărbătoare. 2. Adunare de vrăjitoare care, după credinţele evului mediu, avea loc |sâmbăta|sambata|, la miezul nopţii, într-un loc singuratic. ** Fig. Gălăgie mare produsă de o mulţime zgomotoasă. – Din fr. sabbat, lat. sabbatum. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
0 Comments.