Mașină de lucru autopropulsată, de mare capacitate, întrebuințată pentru săpat și încărcat pământul, la diferite lucrări de terasament, în exploatările miniere etc. [Var.: escavatór s. n.] – Din fr. excavateur, cf. rus. ekskavator. Sursa: DEX ’09 (2009)

sau

Mașină mare care sapă și încarcă pământul scos din săpătură. [Pron. ecs-ca-, var. escavator s.n. / cf. fr. excavateur, rus. ekskavator]. Sursa: DN (1986)

sau

Mașină autopropulsată folosită la săparea și încărcarea solului, a zăcămintelor minerale etc. / fr. excavateur
Sursa: NODEX (2002)

Click pe cuvant pentru a vedea cum arata un excavator.

ebluisá vb. (sil. -blu-i-), ind. prez. 1 sg. ebluiséz, 3 sg. şi pl. ebluiseáză Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

ebenít s. n. Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

EBENÍSTICĂ, s.f. Tâmplărie de mare fineţe. – Din |ebenist|ebenist|. Cf. fr. %ébénisterie%. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

EBRAÍST, -Ă, ebraişti, -ste, s.m. şi f. Specialist în limba şi cultura |ebraică|ebraic|. – Din fr. hébraïste. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

EBENISTERÍE, s.f. 1. Meşteşugul |ebenistului|ebenist|. 2. Atelierul ebenistului. – Din fr. ébénisterie. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

ebraísm s. n. (sil. -bra-), pl. ebraísme Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

ebenístă s. f., pl. ebeníste Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

ebráică (limba) s. f. (sil. -bra-i-), g.-d. art. ebráicei Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

EBENÍST, -Ă, ebenişti, -ste, s.m. şi f. 1. Tâmplar specializat în placarea mobilei; p. ext. tâmplar care execută lucrări de tâmplărie fină; artizan de mobilier. 2. Persoană care confecţionează sau vinde obiecte din lemn de |abanos|abanos|. – Din fr. ébéniste. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române