PROFESIONÍST, -Ă, adj., s. m. și f.

Adj.

1. Care practică o activitate la nivel înalt, având cunoștințe și experiență temeinică într-un domeniu.
2. Executat cu pricepere și competență, la standarde ridicate.

S. m. și f.

1. Persoană specializată într-un anumit domeniu, care își exercită meseria cu competență și seriozitate.

(Din fr. professionnel)

Exemple de utilizare:

1. Adj.: „A avut o atitudine profesionistă în gestionarea situației.”
2. Adj.: „Rezultatul proiectului este unul profesionist, realizat la cele mai înalte standarde.”
3. S.: „Un adevărat profesionist nu lasă detaliile la voia întâmplării.”
4. S.: „Am apelat la un profesionist pentru renovarea apartamentului.”
5. S.: „Echipa a fost formată doar din profesioniști cu ani de experiență în domeniu.”

PENÍBIL, -Ă, adj.

1. Care provoacă jenă, rușine sau disconfort, fie prin comportament, fie printr-o situație stânjenitoare.
2. Care este de o calitate extrem de slabă, ridicol sau lamentabil.

(Din fr. pénible, lat. pœnibilis)

Exemple de utilizare:

1. „Discursul său a fost atât de incoerent încât a devenit penibil.”
2. „A fost o scenă penibilă când nu și-a amintit numele invitaților.”
3. „E penibil să încerci să impresionezi pe cineva prin minciuni evidente.”
4. „Rezultatul meciului a fost penibil pentru echipa gazdă, care a pierdut cu 7-0.”
5. „Glumele lui sunt atât de forțate și lipsite de haz, încât devine penibil să le asculți.”

PÁTETIC, -Ă, adj.

1. Care provoacă emoție puternică, sentimente de compasiune, milă sau admirație; mișcător, impresionant.
2. (Peiorativ) Exagerat, ridicol prin încercarea forțată de a impresiona sau emoționa.

(Din fr. pathétique, lat. patheticus)

Exemple de utilizare:

1. Sens pozitiv: „Discursul său a fost patetic și a impresionat profund audiența.”
2. Sens negativ: „Încercarea lui de a se justifica a fost absolut patetică.”
3. „Opera lui Beethoven este plină de momente patetice care ating sufletul ascultătorilor.”
4. „Gestul său de a cerși atenție a fost atât de patetic încât nimeni nu l-a luat în serios.”
5. „Actorul a avut o interpretare patetică, care a emoționat întreaga sală.”

Bogat in aminoacizi esentiali si intreaga gama de vitamine B, polenul este o sursa principala de proteine de cea mai buna calitate, usor asimilabile de catre corpul uman. Ajuta la diminuarea oboselii cronice, este vitaminizant, reda vitalitatea si optimismul.

Recent s-a descoperit prezenta unei bacterii probiotice denumita Lactobacillus kunkeei in concentratii mari in polenul depozitat in faguri. In mod normal, polenul din stup se afla intr-un mediu septic asigurat de propolis si miere in care bacteriile nu se pot dezvolta. Insa bacteria L. kunkeei datorita adaptabilitatii sale se gaseste in concentratii mari, intr-o stare latenta, devenind activa in momentul in care polenul crud este consumat.

Acest fapt confera polenului proprietati curative deosebite, de reglare a digestiei si a PH-ului intestinal si implicit, de intarire a raspunsului imunitar.

Propolisul este substanta preparata de albine din rasina culeasa de pe ramurile tinere ale pomilor la care albinele adauga ceara si secretii proprii. Este folosit la izolarea si repararea peretilor fagurelui ca mijloc de aparare impotriva bacteriilor, microbilor si mucegaiului cat si a intrusilor in stup, care sunt ulterior “mumificati”, proces ce, in mod surprinzator, impiedica putrezirea lor.

Denumirea de “propolis” vine din Greaca antica si literalmente inseamna “in fata orasului (stupului)”

Propolisul contine nu mai putin de 300 de substante active ce impiedica imbatranirea celulara, multiplicarea celulelor canceroase  si ajuta la formarea de anticorpi, fiind recomandat in special pentru stimularea sistemului imunitar.

PA interj. Termen de salut folosit mai ales la despărţire de către copii şi în vorbirea cu copii sau, familiar, între adulţi; la revedere! – Cf. germ. pa, magh. pá. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

P s.m. invar. A nouăsprezecea literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (|consoană oclusivă|oclusiva| |bilabială|bilabial| surdă (2)). [Pr.: pe]. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

păceluí, păceluiésc, vb. IV (înv.) a împăca, a pacifica. Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme

PĂCĂTOŞÍE, păcătoşii, s.f. Păcătoşenie. – Păcătos + suf. -ie. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române