Category Archives: Dictionar explicativ Romana

Definitie „Toate drumurile duc la Roma”

Posted by on 12/02/2025 Comentariile sunt închise pentru Definitie „Toate drumurile duc la Roma”

Toate drumurile duc la Roma – expresie care sugerează că există multiple căi sau metode pentru a ajunge la același rezultat ori că un loc sau un punct de referință este central și accesibil din mai multe direcții.

Originea expresiei „Toate drumurile duc la Roma”

Expresia provine din perioada Imperiului Roman, când Roma era centrul politic, economic și cultural al lumii cunoscute. Romanii au construit o rețea extinsă de drumuri pentru a facilita administrarea imperiului, iar toate aceste căi erau proiectate să conducă spre Roma. Această infrastructură eficientă a dat naștere zicalei, care, de-a lungul timpului, a căpătat un sens figurat, referindu-se la faptul că există mai multe moduri de a ajunge la același rezultat.

Exemple de utilizare

  1. În sens literal:

    • „Pe vremea Imperiului Roman, se spunea că toate drumurile duc la Roma, deoarece orașul era conectat printr-o rețea impresionantă de drumuri.”

  2. În sens figurat:

    • „Nu te îngrijora dacă nu ai găsit soluția perfectă din prima. Toate drumurile duc la Roma, așa că vei ajunge la rezultat prin mai multe căi.”
    • „Fie că înveți singur, fie că ai un mentor, important e că toate drumurile duc la Roma și vei reuși să-ți atingi obiectivul.”
    • „Indiferent ce strategie de marketing alegi, esențial este să îți crești vânzările. Toate drumurile duc la Roma.”

Această expresie este folosită frecvent pentru a sublinia faptul că există mai multe metode de a rezolva o problemă sau de a atinge un scop.

Definitie „iconoclast”

Posted by on 25/01/2025 Comentariile sunt închise pentru Definitie „iconoclast”

ICONOCLAST s. m. – 1. Persoană care se opune cultului icoanelor și distruge imaginile sacre, în special în perioada disputelor religioase din Bizanț (sec. VIII-IX).
2. (Fig.) Persoană care contestă sau respinge idei, tradiții, convenții considerate învechite.

Exemple de utilizare:

  1. Împăratul Leon al III-lea Isaurianul a fost unul dintre cei mai cunoscuți iconoclaști ai Imperiului Bizantin.
  2. Mișcarea iconoclastă a dus la distrugerea multor fresce și mozaicuri religioase din biserici.
  3. El este un adevărat iconoclast al literaturii moderne, sfidând regulile și tradițiile clasice.
  4. În secolul VIII, iconoclaștii considerau venerarea icoanelor drept o formă de idolatrie.
  5. Criticul de artă a fost acuzat că are o viziune iconoclastă asupra picturii tradiționale.

Definitie „iconodul”

Posted by on 25/01/2025 Comentariile sunt închise pentru Definitie „iconodul”

ICONODUL s. m. – Persoană care susține și apără cultul icoanelor; adept al venerării icoanelor în perioada disputelor iconoclaste din Bizanț.

Exemple de utilizare:

  1. Iconodulii au luptat împotriva împăraților iconoclaști pentru păstrarea icoanelor în biserici.
  2. Sfântul Ioan Damaschin a fost unul dintre cei mai cunoscuți iconoduli, apărând importanța icoanelor în creștinism.
  3. În timpul perioadei iconoclaste, mulți iconoduli au fost persecutați și exilați.
  4. Biserica Ortodoxă îi consideră pe iconoduli apărători ai tradiției și ai artei sacre.

Definitie „iconoclasm”

Posted by on 25/01/2025 Comentariile sunt închise pentru Definitie „iconoclasm”

ICONOCLASM s. n. – Atitudine ostilă față de cultul icoanelor, manifestată prin distrugerea acestora; mișcare religioasă și politică din Imperiul Bizantin (sec. VIII-IX) care interzicea venerarea icoanelor. Prin extensie, atitudine ostilă față de orice tradiție sau simbol consacrat.

Exemple de utilizare:

  1. Perioada iconoclastă a Bizanțului a dus la distrugerea multor icoane și fresce din biserici.
  2. Prin iconoclasm, împărații bizantini au dorit să limiteze influența Bisericii în stat.
  3. Anumiți artiști moderni practică un iconoclasm cultural, respingând normele și tradițiile clasice.
  4. Revoluțiile aduc uneori forme de iconoclasm, prin distrugerea statuilor și a simbolurilor trecutului.

Definitie „asumat”

Posted by on 15/01/2025 Comentariile sunt închise pentru Definitie „asumat”

ASUMÁT, -Ă, adj.

  1. Acceptat și luat în mod conștient ca responsabilitate sau obligație.
  2. Făcut cu intenție clară, asumat voluntar și conștient.

(Derivat din verbul a asuma)

Exemple de utilizare:

  1. „Decizia sa a fost una asumată, luată după o analiză atentă.”
  2. „A avut o atitudine asumată în fața criticilor.”
  3. „Un lider adevărat își respectă promisiunile și ia măsuri asumate.”
  4. „A fost o acțiune asumată, nu un gest făcut din întâmplare.”
  5. „Greșeala a fost recunoscută și asumată fără ezitare.”

Definitie „a asuma”

Posted by on 15/01/2025 Comentariile sunt închise pentru Definitie „a asuma”

A ASUMÁ, vb. I.

  1. A lua asupra sa o responsabilitate, o obligație sau o consecință, conștientizând implicațiile acesteia.
  2. A accepta și a recunoaște un fapt, o situație sau o decizie ca fiind proprii.

(Din fr. assumer, lat. assumere)

Exemple de utilizare:

  1. „Și-a asumat răspunderea pentru greșeala făcută.”
  2. „Dacă vrei să fii lider, trebuie să îți asumi deciziile luate.”
  3. „Nu pot să îmi asum vina pentru ceva ce nu am făcut.”
  4. „Actorul și-a asumat complet rolul și a oferit o interpretare remarcabilă.”
  5. „A fost nevoie de curaj ca să își asume public convingerile.”

Definitie „profesionist”

Posted by on 15/01/2025 Comentariile sunt închise pentru Definitie „profesionist”

PROFESIONÍST, -Ă, adj., s. m. și f.

Adj.

  1. Care practică o activitate la nivel înalt, având cunoștințe și experiență temeinică într-un domeniu.
  2. Executat cu pricepere și competență, la standarde ridicate.

S. m. și f.

  1. Persoană specializată într-un anumit domeniu, care își exercită meseria cu competență și seriozitate.

(Din fr. professionnel)

Exemple de utilizare:

  1. Adj.: „A avut o atitudine profesionistă în gestionarea situației.”
  2. Adj.: „Rezultatul proiectului este unul profesionist, realizat la cele mai înalte standarde.”
  3. S.: „Un adevărat profesionist nu lasă detaliile la voia întâmplării.”
  4. S.: „Am apelat la un profesionist pentru renovarea apartamentului.”
  5. S.: „Echipa a fost formată doar din profesioniști cu ani de experiență în domeniu.”

Definitie „penibil”

Posted by on 15/01/2025 Comentariile sunt închise pentru Definitie „penibil”

PENÍBIL, -Ă, adj.

  1. Care provoacă jenă, rușine sau disconfort, fie prin comportament, fie printr-o situație stânjenitoare.
  2. Care este de o calitate extrem de slabă, ridicol sau lamentabil.

(Din fr. pénible, lat. pœnibilis)

Exemple de utilizare:

  1. „Discursul său a fost atât de incoerent încât a devenit penibil.”
  2. „A fost o scenă penibilă când nu și-a amintit numele invitaților.”
  3. „E penibil să încerci să impresionezi pe cineva prin minciuni evidente.”
  4. „Rezultatul meciului a fost penibil pentru echipa gazdă, care a pierdut cu 7-0.”
  5. „Glumele lui sunt atât de forțate și lipsite de haz, încât devine penibil să le asculți.”

Definitie „patetic”

Posted by on 15/01/2025 Comentariile sunt închise pentru Definitie „patetic”

PÁTETIC, -Ă, adj.

  1. Care provoacă emoție puternică, sentimente de compasiune, milă sau admirație; mișcător, impresionant.
  2. (Peiorativ) Exagerat, ridicol prin încercarea forțată de a impresiona sau emoționa.

(Din fr. pathétique, lat. patheticus)

Exemple de utilizare:

  1. Sens pozitiv: „Discursul său a fost patetic și a impresionat profund audiența.”
  2. Sens negativ: „Încercarea lui de a se justifica a fost absolut patetică.”
  3. „Opera lui Beethoven este plină de momente patetice care ating sufletul ascultătorilor.”
  4. „Gestul său de a cerși atenție a fost atât de patetic încât nimeni nu l-a luat în serios.”
  5. „Actorul a avut o interpretare patetică, care a emoționat întreaga sală.”

Definitie „expertiză”

Posted by on 15/01/2025 Comentariile sunt închise pentru Definitie „expertiză”

EXPERTIZĂ, s. f.

  1. Examinare tehnică, științifică sau medicală efectuată de specialiști cu scopul de a evalua, analiza sau determina anumite aspecte ale unui obiect, situații sau persoane.

  2. Competență profesională avansată într-un anumit domeniu, bazată pe cunoștințe și experiență.

*(Din fr. expertise)

Cateva exemple de utilizare:

  • Expertiză tehnică – „Pentru a determina cauza avariei, s-a realizat o expertiză tehnică a clădirii.”

  • Expertiză medicală – „Pacientul a fost supus unei expertize medicale pentru stabilirea gradului de invaliditate.”

  • Expertiză contabilă – „Firma a solicitat o expertiză contabilă pentru verificarea situației financiare.”

  • Expertiză juridică – „Judecătorul a cerut o expertiză juridică pentru clarificarea aspectelor legale ale cazului.”

  • Expertiză profesională – „Angajatul a fost promovat datorită expertizei sale în domeniul managementului de proiect.”