Definiție DEX pentru „zău” (conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române):

zău interj. – (Fam.) Exprimă asigurarea că ceea ce se spune este adevărat sau exprimă mirarea și neîncrederea față de spusele altuia.
● Echivalent: „pe bune”, „serios”, „chiar așa”.
– Din magh. zeu („pe Dumnezeu”), prin interjecție de jurământ.

🔹 Exemple de utilizare:

1. Zău, nu te minți! – ca expresie de jurământ, pentru a întări o afirmație.

2. Zău că nu știam de întâlnire! – exprimă sinceritate, echivalent cu „pe cuvânt”.

3. Zău?! Chiar așa s-a întâmplat? – exprimă mirare și neîncredere.

4. Nu-mi vine să cred, zău! – întărește uimirea.

5. Zău că-i frumos filmul! – exprimă convingerea vorbitorului.

🔹 Expresii comune:

• Zău că da! – întărire a unei afirmații.

• Zău așa! – folosit adesea în stil colocvial, cu sensul „chiar așa!” sau „e pe bune!”

ZĂBOVÍ, zăbovesc, vb. IV. (Pop.) 1. Intranz. A lucra prea încet, a nu se grăbi; a întârzia. 2. Intranz. A sta prea mult timp într-un loc; a întârzia. ** Tranz. A face pe cineva să întârzie, reţinându-l, oprindu-l, silindu-l să aştepte. 3. Ref. (Înv.) A se ocupa, a-şi pierde vremea (cu cineva). [Var.: zăbăví vb. IV] – Din sl. zabaviti. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

ZĂBĂLÓS, -OÁSĂ, zăbăloşi, -oase, adj. Cu zăbale (2); bălos; murdar, nespălat. – Zăbală + suf. -os. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

ZĂBOVEÁLĂ s.f. Întârziere, tărăgăneală, zăbovire. (din zăbavă) Sursa: Dicţionarul etimologic român

ZĂBÁLĂ, zăbale, s.f. 1. Parte a căpăstrului constând dintr-o bară subţire de metal cu două braţe, prevăzute cu câte un inel mare, care se introduce în gura calului înapoia ultimilor incisivi pentru a-l struni şi a-l conduce. 2. Bubuliţă albicioasă molipsitoare, care apare la oameni în colţurile gurii şi la vite pe buze; zăbăluţă. 3. (La pl.) Bale. 4. (La pl.) Colţurile cărnoase ale ciocului unor pui de păsări. – Din magh. zabola. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

ZĂBÓN s.n. (Var.) |Zăbun|Zăbun|. Sursa: Dicţionarul etimologic român

ZABAIÓN s.n. Cremă consistentă, specific italiană, pe bază de vin (alb sau porto) adesea amestecat cu lichior, coniac, whisky sau rom, cu zahăr şi gălbenuş de ou. Se serveste rece, în cupe sau pahare. Din it. zabaione, zabaglione; se confundă adesea cu |sabayon|sabayon|, fiind pronunţate aproape la fel. Sursa: Dicţionar gastronomic explicativ

ZĂBLEÁLĂ s.f. (Var.) |Zăbrea|Zăbrea|. Sursa: Dicţionarul etimologic român

ZA^1 prep. (Înv.) De, de la; la. – Din sl. za. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

ZĂBLẮU^1, zăblaie, s.n. Pânză de câlţi sau de păr de capră, din care se fac cergi, lăicere etc.; p. gener. ţol, pătură. – Din bg. zeblo. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române