röntgenológă s. f., pl. röntgenológe Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

röntgenológ s. m., pl. röntgenológi Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

röntgendiagnóstic s. n., var. (după alte surse) |roentgendiagnostic|roentgendiagnostic| Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

RöNTGENCINEMATOGRAFÍE s. f. filmare a imaginilor pe ecranul radioscopic. (< engl. roentgencinematography) Sursa: Marele dicţionar de neologisme

RÖNTGEN s.m. Unitate de măsură a dozei radiaţiilor X sau Y. * Radiaţii X sau Y. [Pr.: rönt-ghen. – Var.: róentgen s.m.] – Din germ. Röntgen[strahlen]. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

RĂ adj.f. Sursa: Include definiţii care nu există în nici unul din celelalte dicţionare

R s.m. invar. A douăzeci şi una literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (|consoană|consoană| |sonantă|sonantă| |lichidă|lichid| (3) |vibrantă|vibrant| (1) |dentală|dentală|). [Pr.: re]. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

râbniţeán s. m., adj. m., pl. râbniţéni; f. sg. râbniţeánă, pl. râbniţéne Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

RABINÁT s.n. Calitatea de |rabin|rabin|, funcţia de rabin. ** Perioadă de timp cât funcţionează un rabin. – Din fr. rabbinat, germ. Rabbinat. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

RĂBDÁRE, răbdări, s.f. 1. Faptul de a răbda; capacitate firească de a suporta greutăţi şi neplăceri fizice sau morale; putere de a aştepta în linişte desfăşurarea anumitor evenimente. * Expr. A(-şi) pierde răbdarea sau a-şi ieşi din răbdare (ori din răbdări) = a-şi pierde calmul, stăpânirea de sine. A scoate (pe cineva) din răbdare (sau din răbdări) = a supăra, a enerva, a indispune (pe cineva) peste măsură. (Glumeţ). A mânca (sau a se hrăni cu) răbdări prăjite = a răbda de foame. Răbdare şi tutun, se spune cuiva care are de aşteptat mult. ** (Cu valoare de imperativ) Aşteaptă! 2. (Rar; la pl.) Suferinţe, lipsuri. 3. Perseverenţă, tenacitate, stăruinţă. – V. |răbda|răbda|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române