Oligarhie (substantiv feminin):

1. Formă de guvernare în care puterea politică este deținută de un număr restrâns de persoane sau de un grup mic, în general bazat pe avere, influență sau legături familiale.
2. Grup mic de persoane care exercită puterea politică, economică sau socială într-o societate.

Etimologie: Din limba franceză oligarchie, care provine din grecescul oligarchía (olígos – „puțini” + arché – „putere, conducere”).

Exemple de utilizare:

• În istoria antică, multe cetăți grecești erau conduse printr-o oligarhie, unde doar elitele aveau dreptul de a lua decizii politice.
• Criticii regimului susțin că țara se îndreaptă spre o oligarhie, în care doar câțiva oameni de afaceri controlează resursele și politica.
• Într-o oligarhie, interesele majorității sunt adesea neglijate în favoarea privilegiilor deținute de un grup restrâns de persoane.
• Reformele politice au fost blocate de influența unei oligarhii care controlează economia națională.
• În romanul său, autorul descrie o societate fictivă dominată de o oligarhie formată din câțiva magnați tehnologici.

OÁLĂ, oale, s.f. 1. Vas de lut ars, de metal, de porţelan etc., de obicei cu gura largă şi cu înălţimea mai mare decât lărgimea, folosit în gospodărie pentru pregătirea, păstrarea etc. bucatelor. * Expr. Cât o oală de praznic = foarte mare. A prinde (sau a lua etc.) pe cineva ca din oală = a prinde pe cineva uşor, fără nici o greutate (sau pe neaşteptate). A se face (sau a fi) oale şi ulcele (sau urcioare) = a fi mort de mult. A pune (toate) în aceeaşi oală = a amesteca lucruri, probleme diferite, producând confuzii, încurcături. A plăti oalele sparte = a suferi pentru faptele altuia. A-i pune (cuiva) oala = a face (cuiva) farmece, a(-l) fermeca. Ajunge un ciomag (sau o măciucă) la un car de (sau cu) oale = nu e necesar un efort mare pentru a distruge ceva; ajunge ce s-a spus, ce s-a făcut. Mustăţi pe oală = mustăţi cu vârfurile lăsate în jos. Tuns pe oală = cu părul lung până pe gât şi retezat. ** Conţinutul vasului descris mai sus. * Expr. A se amesteca (sau a-şi băga nasul) unde nu-i fierbe oala = a interveni fără rost, nechemat într-o discuţie, acţiune etc. care nu-l priveşte. ** Vas, ghiveci, glastră de flori. ** (Adesea cu determinarea „de noapte”) Vas întrebuinţat (noaptea) pentru necesităţile omeneşti; ţucal. 2. Vas de construcţie specială, asemănător cu oala (1), folosit în diverse operaţii tehnice, industriale, de laborator etc. 3. (Reg.) |Ţiglă|Ţiglă|, |olan|olan|. [Var.: (pop.) ol s.n.] – Lat. olla. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

OÁJDĂ s. v. |bubă|bubă|, |leziune|leziune|, |plagă|plagă|, |rană|rană|. Sursa: Dicţionar de sinonime

OÁIE, oi, s.f. 1. Animal domestic rumegător, crescut pentru lână, lapte şi carne; spec. femela acestei specii (Ovis aries). * Expr. Ca oile = cu grămada, grămadă; în dezordine. A umbla să iei (sau să scoţi) două piei de pe o oaie = a urmări un câştig exagerat. A suge (de) la două oi = a trage concomitent foloase din două părţi. A o face de oaie = a proceda neîndemânatic, a face o mare prostie, o gafă. A fi deştept (sau şiret) ca oaia, se spune ironic despre un om naiv sau prost. (Prea) e de oaie, se spune despre vorbe sau acţiuni cu totul nepotrivite, lipsite de tact, de măsură. ** Carne de oaie (1). ** Blană de oaie (1). 2. (În limbajul bisericesc; mai ales la pl.) |Credincios|Credincios|, considerat în raport cu preotul; creştin, drept-credincios. [Pr.: oa-ie] – Lat. ovis. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

OAIAMÓRŢILOR s. v. |becaţă|becaţă|, |becaţină|becaţină|. Sursa: Dicţionar de sinonime

oágăr, oágări, s.m. (reg.) 1. singur. 2. agent, militar. Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme

OÁGĂ, oage, s.f. (Reg.) Vâlcea. – V. hoagă. Sursa: Dicţionarul limbii române moderne

OÁCHEŞ, -Ă, oacheşi, -e, adj. 1. Cu pielea feţei de culoare închisă şi cu ochii, părul şi sprâncenele negre; brunet, brun; p. ext. (despre pielea, tenul, capul omului) de culoare închisă, care bate în negru. ** (Rar; despre lucruri) De culoare închisă, care bate în negru. 2. (Despre oi) Cu pete negre în jurul ochilor. – Probabil |ochi^1|ochi| + suf. -eş. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

OÁCĂR, -Ă, oacări, -e, adj. (Înv. şi reg.; despre oi) Cu pete (negre) pe bot. – Et. nec. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

OÁCĂN, -Ă adj. v. oacăr. Sursa: Dicţionarul limbii române moderne