UCIGÁŞ, -Ă, ucigaşi, -e, s.m. şi f., adj. 1. S.m. şi f. Persoană care a ucis sau a încercat să ucidă pe cineva; |asasin|asasin|, |homicid^1|homicid|. 2. Adj. Care provoacă (sau poate provoca) moartea cuiva. Armă ucigaşă. – Ucig (prez. ind. pop. a lui |ucide|ucide|) + suf. -aş. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

UBICUITÁTE s.f. (Livr.) Însuşire atribuită cuiva (de obicei divinităţii) de a putea fi prezent pretutindeni (sau în mai multe locuri) în acelaşi timp. [Pr.: -cu-i-] – Din fr. ubiquité. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

UCIGÁN s. v. |aghiuţă|aghiuţă|, |demon|demon|, |diavol|diavol|, |drac|drac|, |încornoratul|încornoratul|, |naiba|naiba|, |necuratul|necuratul|, |satană|satană|, |tartor|tartor|. Sursa: Dicţionar de sinonime

ubicuitár s. m., adj. m. (sil. -cu-i-), pl. ubicuitári; f. sg. ubicuitáră, pl. ubicuitáre Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

UCIGĂLTOÁCA s. v. |aghiuţă|aghiuţă|, |alcor|alcor|, |demon|demon|, |diavol|diavol|, |drac|drac|, |încornoratul|încornoratul|, |naiba|naiba|, necu-ratul, satană, tartor. Sursa: Dicţionar de sinonime

UBICHINÓNĂ s.f. Vitamina Q. [g.-d. art. ubichinónei] (din fr. ubiquinone) [def. MDN] Sursa: Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române

UCIGĂLCRÚCEA s. v. |aghiuţă|aghiuţă|, |alcor|alcor|, |demon|demon|, |diavol|diavol|, |drac|drac|, |încornoratul|încornoratul|, |naiba|naiba|, necu-ratul, satană, tartor. Sursa: Dicţionar de sinonime

UBERTÁTE s.f. Fertilitate, fecunditate; abundenţă. [g.-d. art. ubertắţii] (din lat. ubertas) [def. MDN] Sursa: Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române

UCÍDERE, ucideri, s.f. Acţiunea de a (se) ucide şi rezultatul ei; omor, ucis; |asasinat|asasinat|. – V. |ucide|ucide|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române