JABRÁC, jabraci, s.m. (Reg.) Om de nimic, ticălos. – Din jabră + suf. -ac. Sursa: Dicţionarul limbii române moderne

JÁBRĂ, jabre, s.f. v. javră. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

JABÓU, jabouri, s.n. Accesoriu de îmbrăcăminte (astăzi femeiască), care constă dintr-unul sau mai multe volane de dantelă, de mătase etc. fixate la baza gîtului unei bluze, al unei rochii etc. şi care se etalează pe piept ca o cravată. – Din fr. jabot. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

jabotiéră s.f., pl. jabotiére Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

JABORÁNDI s.m. invar. |Pilocarp|Pilocarp|. ** Substanţă sudorifică extrasă obişnuit din acest arbust. [< fr. jaborandi < cuv. guarani]. Sursa: Dicţionar de neologisme

JABIRÚ, jabiruri, s.n. Pasăre din regiunile calde, asemănătoare cu barza. – Din fr. jabiru. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

JABIE, jabii, s.f. Muşchi care creşte prin păşunile alpine şi prin păduri (Polytrichum perigoniale). – Slav (v. sl. žabl). Sursa: Dicţionarul limbii române moderne

JÁBĂ interj. v. |marş|marş|. Sursa: Dicţionar de sinonime

JAB, jaburi, s.n. Lovitură repetată la box, plasată în regiunea nasului, prin care se urmăreşte agasarea şi dezorientarea adversarului. [Pr.: geb]. – Din engl. jab. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

J s.m. invar. A treisprezecea literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (|consoană fricativă|fricativ| |prepalatală|prepalatal| sonoră (4)). [Pr.: je]. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române