cabaniéră s. f. (sil. -ni-e-), g.-d. art. cabaniérei; pl. cabaniére Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

C s.m. invar. A cincea literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (|consoană semioclusivă|semioclusiva| |prepalatală|prepalatal| surdă (2) în grupurile ce, ci, |oclusivă|oclusiva| |palatală (2)|palatal| surdă în grupurile che, chi şi oclusivă |velară|velar| surdă în celelalte poziţii). [Pr.: ce]. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

CABANIÉR, -Ă, cabanieri, -e, s.m. şi f. Persoană însărcinată cu paza şi administrarea unei cabane. [Pr.: -ni-er] – Cabană + suf. -ier. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

CABINÉT, cabinete, s.n. I. 1. Încăpere dintr-o locuinţă sau dintr-o instituţie, folosită pentru exercitarea unei profesiuni. ** Biroul unei persoane cu muncă de răspundere. Cabinetul ministrului * Şef (sau director) de cabinet = funcţionar însărcinat cu pregătirea lucrărilor unui conducător de mare instituţie. Lucrări de cabinet = lucrări auxiliare, de secretariat. (În unele ţări) Cabinet de instrucţie = birou pentru cercetarea şi trierea probelor de acuzare condus de un judecător de |instrucţie|instrucţie|. * Încăpere în care sunt expuse obiecte de muzeu, de studiu etc. Cabinet de |numismatică|numismatică|. 2. Secţie sau serviciu în întreprinderi, în instituţii de învăţământ etc., destinate unor studii şi consultaţii de specialitate. Cabinet tehnic. 3. (În unele ţări) Consiliu de miniştri; guvern. II. Mobilă de dimensiuni mici, cu sertare, destinată păstrării obiectelor de preţ. – Din fr. cabinet. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

CABÁNĂ, cabane, s.f. casă (la munte) construită, de obicei, din lemn, care serveşte pentru adăpostirea turiştilor şi a vânătorilor. – Din fr. cabane. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

CABINĂ SPAŢIÁLĂ s. capsulă cosmică. Sursa: Dicţionar de sinonime

CABALLÉRO s.m. Membru al micii nobilimi din Spania de odinioară, care avea obligaţia să servească în armată cu calul său; cavaler. ** (Titlu de adresare în Spania) Domn. [Pron. ca-ba-lie-ro. / < sp. caballero - cavaler]. Sursa: Dicţionar de neologisme

CABÍNĂ, cabine, s.f. Încăpere mică, amenajată într-o clădire sau într-un vehicul, pe plajă etc., având diverse destinaţii. Cabină telefonică. Cabină de proiecţie. – Din fr. cabine. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

CABALÍSTIC, -Ă, cabalistici, -ce, adj. |Magic|Magic|, |misterios|misterios|, |tainic|tainic|. * |Obscur|Obscur|. – Din fr. cabalistique. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

CABESTÁN, cabestane, s.n. |Troliu|Troliu| cu ax vertical pe care se înfăşoară cablul de tracţiune, folosit la deplasarea sarcinilor şi a vehiculelor pe distanţe relativ scurte. – Din fr. cabestan. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române