IACTÁNT, -Ă, iactanţi, -te, adj. (Rar) |Înfumurat|Înfumurat|, |îngâmfat|îngâmfat|. – Din lat. jactans, -ntis. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

IACOBINÍSM s.n. |Doctrina|Doctrina| |iacobinilor (2)|iacobinilor (2)|. – Din fr. jacobinisme. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

IACOBÍN, iacobini, s.m., adj.m. 1. S.m. |Călugăr|Călugăr| |dominican|dominican|. 2. S.m. Membru al celei mai radicale grupări revoluţionare franceze, în perioada revoluţiei din 1789-1794; p. ext. democrat cu idei foarte avansate. 3. Adj.m. Care aparţine iacobinilor (1), privitor la iacobini. – Din fr. jacobin. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

IACÓ s. m. papagal gri din Africa tropicală, cel mai bun imitator, care cloceşte în scorburile de mangrove. (< fr. jaco) Sursa: Marele dicţionar de neologisme

IACNÍE s.f. v. iahnie. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

IÁHTMEN s.m. v. |iahtman|iahtman|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

IACÍNT, iacinţi, s.m. (Livr.) |Zambilă|Zambilă| (Hyacinthus orientalis). [Var.: hiacínt, hiacinţi s.m.] – Din fr. jacinthe. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

IÁHTMAN, iahtmani, s.m. |Sportiv|Sportiv| care practică |iahtingul|iahting|. [Scris şi: yachtman. – Var.: iáhtmen] – Din fr. yachtman, engl. yachtsman. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

IÁCHTING s.n. v. |iahting|iahting|. Sursa: Include definiţii care nu există în nici unul din celelalte dicţionare

IÁHTING s.n. |Sport|Sport| |nautic|nautic| practicat cu ambarcaţiuni cu vele. [Scris şi: yachting, iachting]. – Din engl., fr. yachting. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române